Articolul expune procedura de înregistrare a partidelor politice, aşa cum reiese din dispoziţiile legale în vigoare înainte de adoptarea Legii partidelor politice. Prin urmare, interesează prevederile Decretului-lege nr. 8/1989, ale Cărţii a III-a din Codul de procedură civilă, ale Decretului nr. 31/1954, precum şi ale Legii nr. 21/1924. Astfel, se au în vedere următoarele probleme: competenţa; sesizarea instanţei; judecata în fond; căile de atac.
Competenţa de înregistrare îi aparţine Tribunalului Municipiului Bucureşti, care va soluţiona şi orice alte cereri privitoare la înregistrarea sau funcţionarea partidelor politice, cu excepţia contestaţiilor referitoare la constituţionalitatea acestora. Sesizarea instanţei se face printr-o cerere de înregistrare, prezentată personal de către semnatari sau de către unul dintre ei preşedintelui instanţei, care va fixa termenul de judecată.
Judecata se face de un complet format din doi judecători, cu participarea obligatorie a procurorului, în cadrul unei şedinţe publice. Instanţa trebuie să examineze dacă statutul şi programul politic depuse odată cu cererea de înregistrare nu cuprind dispoziţii potrivnice Decretului-lege nr. 8/1989 sau art. 37 din Constituţie. În plus, instanţa verifică existenţa sediului partidului, a mijloacelor financiare de care dispune acesta şi a cel puţin 251 de membri. Decizia Tribunalului Municipiului Bucureşti se poate contesta la Curtea Supremă de Justiţie, iar de la data rămânerii definitive a deciziei de admitere a înregistrării partidului politic, acesta dobândeşte personalitate juridică.