Articolul atrage atenţia asupra a două riscuri majore pe care le comportă pluralismul politic şi care ameninţă viabilitatea sistemului democratic. Astfel, practicate în exces, competiţia dintre partidele politice şi intervenţia grupurilor de interese în actul de guvernare sunt de natură să compromită capacitatea statului de a reprezenta interesele societăţii civile. În plus, autorul înaintează şi posibile soluţii.
Într-un stat democratic, concurenţa dintre partide este permisă, câtă vreme acestea respectă un cod al competiţiei; de aici rezultă legalitatea opoziţiei politice. Cu toate acestea, rivalitatea dintre partide trebuie temperată, aşa încât să nu pericliteze satisfacerea interesului naţional. Un astfel de exces al pluralismului poate fi evitat prin două metode – prima constă în a sustrage funcţii, persoane sau decizii de sub influenţa contestării partidelor, iar a doua presupune fixarea unor limite ale acţiunii guvernamentale, aşa încât niciun grup să nu fie tentat să conteste, mai degrabă decât să se supună.
Tot în cadrul unei democraţii, grupurile care fac presiuni asupra guvernanţilor reprezintă un regulator al vieţii politice şi un factor de limitare a deciziilor abuzive. Respectivele forme de organizare acţionează, însă, pentru realizarea intereselor propriilor membri şi pot determina acordarea de privilegii doar în beneficiul acestora. Pericolul de a induce statului un caracter partizan poate fi înlăturat dacă acţiunea acestor grupuri se exercită prin interpunerea de organe consultative ale puterii etatice.