Lucrarea îşi propune o expunere a rolului, limitelor şi garanţiilor pluralismului politic, în cadrul unei democraţii constituţionale. Pluralismul reprezintă expresia contradicţiilor ireductibile din societate şi mijlocul de manifestare a competiţiei şi contestaţiei. La rândul ei, democraţia constituţională presupune o configurare a relaţiilor dintre autorităţile publice prin care se exercită suvernitatea naţională în aşa fel încât aceasta să garanteze drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.
Conform Constituţiei, rolul partidelor politice este de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. În această concepţie, partidele constituie grupări durabile necesare democraţiei pentru a polariza cetăţenii în structuri capabile de a acţiona politic, permiţându-le astfel să exercite o influenţă eficace asupra autorităţilor publice. Confruntarea opţiunilor politice în procesul de formare a deciziilor cunoaşte, însă, limite constituţionale, legale şi politice. Astfel, partidele sunt obligate să respecte suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei şi să se conformeze, în plus, legii organice privitoare la organizarea şi funcţionarea lor. Mai mult, trebuie evitat pluripartidismul excesiv, care împiedică formarea unei opţiuni politice clare.
Garanţia constituţională a pluralismului politic rezultă din cea a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, precum dreptul de a alege şi de a fi ales, libertatea întrunirilor, libertatea de expresie, dreptul de asociere etc. În plus, partidele politice pot fi declarate neconstituţionale, pentru motivele prevăzute de însăşi Constituţie, numai de către Curtea Constituţională.